Jucător de top la Australian Open: "Niciun motiv să trăiesc" - Dezvăluire șocantă
Sursa imagine:
Înainte de Australian Open, Andrey Rublev a dezvăluit o luptă grea cu anxietatea și depresia, ajungând la un punct în care nu mai vedea sensul vieții. Eșecul din primul tur la Wimbledon a fost punctul culminant, declanșând o criză profundă. "Gândurile mă distrugeau, îmi provocau anxietate insuportabilă, eram pe punctul de a deveni bipolar", a mărturisit Rublev, clasat pe locul 9 ATP. Acum, se pregătește pentru primul tur la Australian Open împotriva lui Joao Fonseca, un tânăr brazilian de 18 ani, după ce a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă din viața sa.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
Anxietatea copleșitoare și sentimentele de deznădejde l-au copleșit pe Andrey Rublev după o înfrângere devastatoare în primul tur la Wimbledon. Nu a fost doar o înfrângere sportivă; a fost un moment de cumpănă existențială, o criză profundă care i-a zdruncinat încrederea în sine și l-a adus la marginea prăpastiei.
Declarându-se afectat de o stare care semăna cu tulburarea bipolară, Rublev a mărturisit că eșecul de la Wimbledon a declanșat o spirală descendentă dramatică. "Acela a fost cel mai rău moment pe care l-am trăit vreodată.
Nu era vorba despre tenis. Era vorba despre mine.
După acel moment, nu mai vedeam niciun motiv să trăiesc. De ce? Mă întrebam mereu de ce.", a confesat el, dezvăluind profunzimea suferinței sale.
Gândurile negative și neliniștea i-au inundat mintea, generându-i o anxietate insuportabilă, o presiune psihică greu de descris și de gestionat. Sentimentul de lipsă de sens și de scop i-a amplificat suferința, făcându-l să se simtă pierdut și dezorientat.
Această experiență traumatică a evidențiat vulnerabilitatea sa emoțională și a subliniat importanța sănătății mintale, Rublev mărturisește că "gândurile din capul meu mă ucideau, îmi provocau multă anxietate și nu mai puteam suporta. Începusem să fiu puțin bipolar", oferind astfel o imagine clară a gravității situației prin care a trecut.
Înfrângerea de la Wimbledon a fost deci un catalizator, declanșând o criză existențială care a necesitat, fără îndoială, sprijin profesional pentru depășire. .
